Terapiile alternative sunt metode de păstrare a sănătăţii şi de vindecare ce pornesc de la o perspectivă „holistică“ asupra lumii şi vieţii, intenţia declarată fiind aceea de a aborda simultan trupul şi sufletul.
 
"Treptat acceptate de medicina alopată (medicină), terapiile alternative provin, în general, din filosofia şi cultura orientală, dar au fost dezvoltate şi în spaţiul cultural occidental.„ Datorită confuziei create de-a lungul timpului de termenul “terapii alternative”, sugerând că aceste terapii sunt o alternativă la medicina alopată, acest termen devine depăşit, fiind din ce in ce mai putin utilizat. Termenul modern care îi ia locul este "terapii complementare", care defineşte, în principiu, acelaşi tip de terapii, dar plaseaza domeniul in zona sa firească, de terapii care sunt complementare terapiilor clasice alopate, însotiind, dinamizând, potenţand şi susţinand terapiile alopate. În codul COR(Clasificarea ocupaţiilor în Romania) este adoptat termenul de terapie complementară, ocupaţia 322907 având numele de terapeut în terapii complementare. Daca termenul de terapii complementare defineste un domeniu de terapii în marea lor majoritate tradiţionale, care nu substituie terapiile medicinii alopate sau a psihologiei (psihologie), un concept din ce în ce mai utilizat este acela de “medicină integrată”, în care medicul generalist alături de medicii specialişti lucrează împreună cu psihologul, psihoterapeutul şi terapeutul în terapii complementare (uneori în acesta schema aparând şi preotul) fiind o abordare holistică.. "

-- Radu Bălănean, "Terapii Complementare Ecologice Aplicate în Managementul Stresului, Profilaxie şi Recuperare", Primul Congres European de Medicină Militară, Bucuresti, România, 2005.